Biserica Manastur

Copii într-o Biserică vie

Apoi, văzând cetele de copii pierzând zilele de Duminecă, în destrăbălări și lucruri nedemne de numele de creștin, în vara anului 1923, înființă o școală Duminecală, a cărei conducere fu încredințată, mai târziu, fratelui Simion Țion, care cu ajutorul altor frați și surori, făcu progrese uimitoare, contribuind la desvoltarea adevăratului spirit creștinesc în sufletele micilor vlăstare… (Cronicarul, 1926)

„Doamne Isuse, te rog dă-ne o sală mai încăpătoare și băncuțe cu spătar“. Și toți copiii spuneau serioși și pătrunși de realitatea cuvintelor „Amin!“…

Însă a venit și ziua când, înghesuiți în altă sală și având în minte imaginea unor ziduri vechi, prăbușite, alături de altele noi care se înălțau, spuneau cu toții „Amin“ la rugăciunea copiilor: „Doamne, te rugăm binecuvintează-i pe cei ce ne construiesc săli noi și băncuțe cu spătar.“

Tabita Cernica, 1991

90 de ani – cât o viață lungă a unui muritor. Se pot întâmpla multe, se pot scrie multe pagini de istorie, însă tot în 90 de ani pot apărea deja ruine și se poate vorbi doar la timpul trecut.

Privind în trecut, la cum au fost lucrurile la primii pași ai bisericii noastre și privind la prezentul pe care îl trăim ca biserică, nu poți să nu remarci schimbare și creștere. Poate nu o creștere spectaculoasă cum suntem obișnuiți în societatea noastră de tip instant, însă una frumoasă.

Una din întrebările pe care merită să ți le pui privind la Biserică și poate la unele ruine din jur este: „Ce a făcut ca Biserica să crească și să nu devină o ruină?“ Cred că răspunsurile sunt multe și nu pot fi cuprinse în câteva rânduri. Prezența și lucrarea lui Dumnezeu printre noi, mărturia credincioșilor, predicarea Cuvântului, insistența în rugăciune sunt doar câteva dintre răspunsuri.
Există însă și un răspuns care nu cred că ar trebui trecut cu vederea. Biserica a rămas în picioare și a crescut datorită faptului că Biserica a înțeles cât de importantă este investiția în viața copiilor. Ceea ce văd în intenția de început a bisericii din Mănăștur, este dorința de a împlini întocmai cuvintele din Psalmul 78: Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut. Dovada împlinirii acestor cuvinte e însăși existența bisericii după 90 de ani.

O altă dovadă a împlinirii este existența și dezvoltarea lucrării cu copiii. Deși lucrarea cu copiii a pornit cu resurse modeste și a continuat chiar în condiții dificile, Dumnezeu a binecuvântat dedicarea învățătorilor și viziunea Bisericii de a forma o generație care să-L cunoască pe Domnul și să-L facă de cunoscut pe El.
În prezent aproximativ 150 de copii sunt integrați în cele 5 grupe de Școală Duminicală și în grupa de preadolescenți. Suntem recunoscători pentru săli de studiu adecvate, pentru o echipă frumoasă de aproximativ 40 de învățători și lideri, precum și de susținerea constantă a bisericii. Lucrarea a crescut în diversitate de-a lungul timpului.

Alături de întâlnirile obișnuite de Școală Duminicală, ne bucurăm să organizăm pentru copii întâlniri tematice, tabere și bine-cunoscuta Școală de Vacanță de la începutul verii. Împreună cu copiii suntem implicați în vizite misionare, slujiri sociale sau dărnicie creștină. Dorim ca alături de celelalte lucrări ale bisericii să fim parte, la creșterea impactului Bisericii Mănăștur și la asemănarea ei cu Cristos.

Daniel Bruda