Comitetul Bisericii Baptiste Mănăștur – 2011

 

„…voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, cari sunt ale lui Dumnezeu” (1Corinteni 6:19-20). După cum se vede, este vorba despre El mai întâi, apoi „despre noi” ca proprietate a Sa. „Despre noi”, în contextul implicației bisericii noastre în lumea în care trăim, înseamnă de fapt Isus – Capul Bisericii, și noi – trupul Lui; El și noi. Sau mai precis, Isus, care se exprimă vizibil în lume și prin această fereastră curățită de El.

De aici decurge responsabitatea imensă și riscul pe care ni-l asumăm: responsabilitate pentru că trebuie să nu deformăm mesajul lui Dumnezeu trimis prin Isus către lume (mesaj verbal și comportamental), și risc pentru că în orice societate reacția de respingere a Adevărului poate lua forme acute, până la „uciderea trupului”, cum i s-a întâmplat Lui. De altfel, toți ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți (2Timotei 3:12).

Suntem un grup de oameni „din Mănăștur”, care interacționăm în vederea trăirii vieții de creștin, așa cum este ea definită în Biblie. Ne bucurăm când putem să iertăm din inimă pe cei care ne greșesc, atunci când iubim sincer și curat pe toți oamenii (incluzându-i pe cei care ne dușmănesc), atunci când Îl putem onora pe Dumnezeu prin viața noastră transformată de El prin nașterea din nou… și ne este rușine când păcătuim, când avem resentimente unii față de alții, când vorbim necontrolat sau suntem lipsiți de bun simț, întristând astfel fața lui Dumnezeu și blocând mesajul Lui către semenii noștri prin noi și periclitând sfințirea pe care Duhul Sfânt o lucrează.

Credem tot ce este scris în Biblie, Îl așteptăm pe Domnul Isus Hristos să vină din cer și ne trăim viața în fiecare zi convinși că odată vom da socoteală de binele sau răul pe care l-am săvârșit pe când trăiam în trup (binele definit de El în Sfintele Scripturi, nu binele fiecăruia). Plecând de la acest fundament: Isus Hristos Calea, Adevărul și Viața, încercăm să ne acordăm gândirii, trăirii, simțămintelor, aspirațiilor și planurilor Lui, care ne conduc spre o întâlnire față în față cu Dumnezeu Tatăl! Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor (Apocalipsa 22:4).

A vedea fața Lui înseamnă a fi pătrunși de tot ceea ce este Dumnezeu; înseamnă a mânca din pomul vieții, a deveni asemenea Lui, a fi cum este Fiul Său Isus, în glorie! Suntem deci un grup de oameni în curs de transfromare în asemănarea Domnului Isus și în așteptarea identificării cu El, în calitate și sfințenie, dorind să fim o lumină pe calea celor care nu au găsit încă sensul vieții care depășește ambițiile mărunte ale existenței terestre.