Evanghelia trebuie propovăduită.

Publicat în 14 mai 2011 de Cristi Tiplea în Misiune

Și pentru că, casa fratelui Vasile Cherecheș, în care ulterior se țineau adunările noastre religioase încă din 1922, devenise prea mică, față de numărul mereu crescând al sufletelor dornice după lumina Evangheliei; membri: aproape 100, fratele Dan luă inițiativa construirei unei case de rugăciune proprii, la care toți frații fiind de acord, se hotărî să se pue pe lucru imediat… Ușor de vorbit… dar greu de îndeplinit… „Oare unde să găsim atâtea fonduri pe criza asta?“ ziceau unii, căci noi aproape toți suntem lipsiți de mijloace materiale! Dar cuvântul Domnului le șopti: „Nu vă temeți; al meu e aurul și argintul… și în locul acesta voiu da pacea, zice Domnul.“ – Hagai 2:8-9

Într-o duminică dimineaţa o fetiţă de 12 ani mă opreşte, mă priveşte în ochi şi mă întreabă: „Unde pot să merg în misiune?“. O întrebare bună, dar pentru mine vârsta ei era mai importantă decât dorinţa ei, de aceea m-am eschivat să-i dau un răspuns, promiţându-i că am să stau de vorbă cu părinţii ei.

Noi astăzi, creştinii secolului XXI, mai avem dorinţa de-a propăvădui Evanghelia? Oare am uitat că propăvăduirea Evangheliei reprezintă o problemă de viaţă şi de moarte? Oare suntem prinşi în prea multe activităţi şi am uitat că Mirele nostru ceresc ne-a învrednicit şi ne-a încredinţat un mandat prin care să-l facem cunoscut lumii?

Apostolul Pavel ne cheamă să ne cercetăm şi să medităm la următoarele cuvinte: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?“. Atâţia oameni sunt în familiile noastre şi în jurul nostru care nu ştiu să-l cheme pe Dumnezeu, care nu cred în El şi toate acestea pentru că nu există un om care să le spună despre aceste lucruri.

În lucrarea de misiune a bisericii suntem implicaţi copii, tineri, adulţi şi vârstnici. În mai multe zile ale săptămânii alergă în împrejurimile Clujului cu dorinţa acesta: „ca măcar un om să fie mântuit“. Fiecare dintre noi suntem oameni răscumpăraţi şi plini de bucurie că Hristos ne-a iertat păcatul, de aceea vrem să fim pentru Hristos nişte torţe aprinse şi să nu obosim în a câştiga suflete pentru El prin puterea Duhului Sfânt. Însă această lucrare, de propăvăduirea a Evangheliei, se face cu efort şi nu de puţine ori sunt lacrimi şi dezamăgiri. Însă conştientizăm că eforturile noastre nu vor fi în zadar.

Dumnezeu este Acela care îşi va întării lucrarea şi pe fiecare dintre noi. Până la urmă, această lucrare credinciosul o poate realiza prin puterea Duhului Sfânt, iar în urma acesteia oamenii sunt confruntaţi cu Vestea Bună a Evangheliei, iar Duhul îi va călăuzi spre întoarcerea lor la Dumnezeu şi primirea Domnului Isus ca Mântuitor prin credinţă şi la slujirea Sa ca Domn în cadrul Bisericii Sale.

Încurajarea pe care am primit-o de la Domnul şi prin care vrem să vă încurajăm pe fiecare dintre voi este aceasta: „să nu oboseşti în a le spune altora despre Hristos prin viaţa şi trăirea ta. Aruncă sămânţa Cuvântului cu bucurie chiar şi atunci când nu mai ai nădejde şi în odăiţa ta plângi şi suferi, chiar şi atunci când nu eşti înţeles şi uneori ești judecat pentru credinţa ta, până la urmă Domnul va creşte aceea sămânţa plantată şi udată de tine.

Nu uita această lucrare va avea un ecou veşnic. De acea să fim harnici în lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Amin.

Cristi Țiplea