Biserica Manastur

Retrospectivă

Comemorarea este un popas pe drumul spre eternitate; o invitaţie la analiză, la meditaţie şi la hotărâri… După douăzeci de ani suntem tot cu atâţia ani mai bătrâni şi ne amintim cuvintele apostolului Pavel: „…ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.“ (Romani 13:11)

Motivaţi de apropierea ţintei spre care mergem, aruncăm o privire în urmă să analizăm… Dar concluziile noastre ar fi subiective şi incomplete. Uneori se întâmplă să întâlnesc persoane care îmi aduc aminte de evenimente care s-au petrecut între noi şi nu-mi mai amintesc nimic! Atâtea lucruri care sunt înregistrate şi au rămas pentru totdeauna scrise în cronicile lui Dumnezeu în cer! Ziua veşniciei va scoate la lumină comorile pe care Domnul le-a zidit în atâtea suflete pe care le-a păstorit Marele nostru Preot, Isus, în staulul Bisericii din Mănăştur! Când am terminat de construit acest „staul“, Duhul Domnului ne-a atenţionat să nu dăm atâta importanţă clădirii încât să nu mai îndeplinim misiunea pe care am primit-o de la Mântuitorul nostru. După douăzeci de ani, privim spre această casă ca spre un stup, spre care copiii lui Dumnezeu, fraţii Domnului Isus, tineri şi bătrâni, aleargă pentru a împlini funcţiile bisericii… şi suntem recunoscători Lui, care se poartă cu noi cu atâta duioşie!

Privind în urmă, văd cât de nebănuite sunt căile pe care ne-a dus Domnul! Am trecut prin lucruri grele, pe care nu le-aş fi ales în viaţa mea şi a familiei mele, ca apoi să văd cum Dumnezeu răscumpără fiecare durere spre slava Sa.

Cei care am fost martori la lucrurile pe care le-a înfăptuit Domnul între noi atunci, suntem oameni la care li s-au născut copii, le-au murit fiinţe dragi, am trăit bucurii şi dezamăgiri, dar am văzut fiecare dintre noi „că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra noastră de Domnul, Dumnezeul nostru, n-a rămas neîmplinit;“ (Iosua 23:14)

Meditând la lucrurile trecute, văd cum mâna bună a Domnului a fost peste biserica noastră din Mănăştur. Lucrurile s-au schimbat altfel decât ne-am imaginat atunci, şi vedem locul unde ne-a adus Dumnezeu în derularea planului Său!

Privind înainte, întrezărim la capăt de drum pe Fiul lui Dumnezeu, care ne aşteaptă şi aceasta ne motivează să alergăm cu stăruinţă spre ţintă! El este Capul Bisericii care Îşi face lucrarea pe pământ prin fraţii şi surorile care sunt Trupul Lui. Datoria noastră este să ne dăruim Lui în totalitate, pentru a ne putea folosi ca pe nişte vase alese, de cinste. Nu pâinile noastre sărăcăcioase şi peştii noştri lipsiţi de calorii vor hrăni mulţimile, ci puterea Celui căruia I le punem la dispoziţie, în umilinţă şi sfinţenie. Pâinile şi peştii noştri sunt darurile pe care le-am primit de la El, sunt talanţii pe care îi avem de pus în negoţ, primiţi de la Împăratul nostru, plecat într-o ţară îndepărtată…

Dacă vă uitaţi în jur şi vedeţi oameni a căror viaţă este schimbată prin Duhul Sfânt, cărora nu le mai este teamă de moarte, care vizitează bolnavi, îi încurajează pe bătrâni; dacă unii vestesc săracilor Evanghelia, dacă alţii fac mesajul Luminii să pătrundă în toate păturile societăţii, înseamnă că Isus îşi duce la îndeplinire misiunea.
Ce hotărâri am putea lua, decât să ne dăm toate silinţele să-I fim plăcuţi Domnului, lăsându-ne în mâna Celui care ne poate duce, prin care suntem mai mult decât biruitori! Am trăit deja această realitate, şi ştim că „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!“ (Evrei 13:8 ) A Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, din generaţie în generaţie în vecii vecilor!

(Gigi Cosman)