“Vreau să fiu mare, iar când voi fi mare vreau să mă fac aviator.” Putem reda o întreagă listă cu proiecţii ale copilului – marinar, inginer, manager, pastor sau chiar preşedinte. Idealuri spre care încercăm să direcţionăm întâi imaginaţia, iar apoi întreg potenţialul copilului. Părinţii visează la viitorul odraslelor, proiectând acolo cele mai bune intenţii şi rămăşiţe din visele lor de odinioară. Idealurile de odinioară sunt înlocuite cu “tendinţe” mult mai pragmatice ale veacului.
Ochii copiilor sunt atraşi spre personalităţi media, spre sportivi, care sunt percepuţi ca modele. În galeria de modele a copilului, cele mai pregnante persoane sunt însă, persoanele din preajma lor. Părinţii, profesorii, adulţii aflaţi în grupul de prieteni ai părinţilor, sunt persoane simpatizate, apreciate şi chiar urmate. Fie că vrem, fie că nu vrem, suntem modele pentru copii, chiar dacă suntem în prezenţa lor doar pentru câteva ore în fiecare săptămână. Copiii privesc la noi, privesc spre adulţi cu dorinţa de a le fi pe plac, cu dorinţa de a deveni asemenea lor, de a fi pe măsura lor.
Îi observăm pe copii imitând gesturi, atitudini, comportamente în dorinţa de a ajunge pe măsura noastră. O vom vedea pe fetiţă că în lipsa mamei probează în faţa oglinzii jumătate din garderoba acesteia, iar pe băiat îl vedem probând cravata tatălui sau găsind un capac rătăcit prin bucătărie va încerca să simuleze aptitudini de şofer profesionist. Cu sau fără voia sa, adultul devine un ideal, un etalon pentru copil. Ne simţim bine să ştim că suntem apreciaţi, copiaţi, sau chiar urmaţi de către cei mici. Cred că rar găseşti un sentiment mai mare de împlinire al unui adult decât acela trăit atunci când vede că devine un etalon, un model, un om urmat de către copil.
Adulţilor din primul secol, adunaţi în jurul lui Isus Cristos, le-a fost greu să digere cuvintele divine fără precedent: “Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” Standarde şi exigenţe clădite de farisei de-a lungul a mai multe generaţii sunt spulberate de cuvintele veşnice ale Fiului. Isus schimbă unitatea de măsură folosită de contemporanii Săi pentru “măsurarea vieţii spirituale”. Adică în Împărăţie, etaloanele experţilor – cărturarilor, îşi pierd relevanţa. Şi totuşi, deşi greu de acceptat de către adulţi, principiile Împărăţiei, etaloanele, modelele, idealurile şi valorile se pot găsi din plin în lumea celor micuţi. În căutarea noastră după valorile veşnice, putem prin studiu, devoţiune, relaţii sau slujire să găsim răgaz şi să descoperim valoarea aşezată cu atâta generozitate de Dumnezeu aproape de noi - copilul.
Deschizând această poartă de comunicare pe internet - secțiunea copiilor - ne adresăm atât învățătorilor cât și părinților și dorim să pornim împreună pe un drum al marilor descoperiri. Vrem să descoperim împreună valoarea așezată de Creator în copiii noștri și să-i ajutăm pe cei mici să descopere comoara cunoașterii de Dumnezeu. Ne propunem ca fiecare pas făcut să însemne o apropiere de El, o cunoaștere mai bună a nevoilor copiilor și o relație mai strânsă unii cu alții.
(Daniel Bruda)