Necrolog Nuţi Olar

Născută la 02.07.1961, în localitatea Palatca, unicul copil al lui Olar Alexandru şi Marta, a absolvit şcoala din sat, după care liceul la Cluj şi s-a angajat la intr. „16 Februarie”, unde a lucrat tot timpul cât s-a simţit în putere.

Viaţa ei ar putea fi împărţită în trei mari etape:

Etapa copilăriei.Copil liniştit şi cuminte, crescut într-un sat din Ardeal, cu frica de Dumnezeu şi respect şi consideraţie pentru părinţi, dascăli şi semeni. Nu-mi amintesc să fi auzit din gura ei vreodată vreun cuvânt de scăzământ, de dispreţ, de desconsiderare pentru cei care în mod nemijlocit au influenţat educaţia şi pregătirea ei profesională. Boala mamei.

A doua etapă, etapa maturităţii a fost puternc influenţată de îmbolnăvirea, spitalizările şi decesul mamei. Maturizarea ei în acest context a pus-o în contact cu elemente diferite, cu întrebări, cu frământări pe care cei mai mulţi dintre noi le conştientizăm mult mai târziu, sau poate niciodată. A-nvăţat că anumite lucruri nu pot fi amânate, că viaţa cere sacrificii şi disciplină. S-a-mpletit în această etapă munca de la serviciu cu grija pentru cei dragi şi cu strădania ca toate lucrurile să fie în bună rânduială. A vizitat în repetate rânduri în această etapă a vieţii ei spitalul de oncologie din Cluj. La puţine zile după decesul mamei cu diagnostic de neoplasm cu metastaze, a fost diagnosticată şi Nuţi cu cancer. Perioada de boală. Ajunsă din nou la Institutul Oncologic de data asta în calitate de pacient, nu de însoţitor, cu toate că a ştiut că boala de care suferă este necruţătoare, a făcut tot timpul tot ce a ţinut de ea ca să poată trăi şi munci. În acest context a început să frecventeze în mod regulat Biserica Baptistă din Cluj Mănăştur, unde a şi fost botezată la data de 05 Martie 2006 şi a cărei membră activă şi nelipsită de la adunările bisericii a fost până la plecarea acasă la Mirele ei Isus Hristos.

Rugăciunile ei fierbinţi rostite în adunarea bisericii sau la grupul de rugăciune şi studiu biblic din care a făcut parte au ridicat şi încurajat mereu pe cei din jurul ei. Regimul alimentar, disciplina muncii şi tratamentul medicamentos au fost mereu prezente în viaţa ei dar însoţite tot timpul de bunadispoziţie şi de pofta de viaţă. A avut întotdeauna, pentru oricine un cuvânt de ridicare, iar seninătatea ei era prilej de încurajare pentru cei din jur.

Iată cum era dialogul cu Nuţi:

„Ce faci Nuţi?” „Sunt bine.” „Cum au fost analizele?” „Markerii nu sunt în parametri.” „Asta ce înseamnă?” „Citostatice din nou.” „Nu ţi-e groază?” „Acum nu mă gândesc la asta. Vreau să mă duc la Palatca, Miercuri am grup de rugăciune, mai merg la serviciu, Duminică la biserică, pentru tratament sunt programată abia marţi.” „Cum este tratamentul cu citostatice?” „Nu este plăcut. Dar sunt numai câteva zile cu adevărat grele, iar acestea trec repede.” „Nu eşti supărată pe Dumnezeu pentru cancerul din trupul tău?” „Nu. Ştiu clar că boala aceasta m-a adus aproape de Dumnezeu şi doar în felul acesta am înţeles darul mântuirii pe care l-am primit prin Domnul Isus Hristos.” „Te temi de moarte?” „Nu mă duc într-un loc mai rău decât aici, ci mă duc acasă.” „Ai regrete?” „Aş vrea doar să trăiesc o zi mai mult decât tata, să nu rămână singur.”

Începutul anului 2009 a fost şi începutul calvarului pentru Nuţi. Dureri crâncene de oase s-au instalat şi n-au mai vrut să plece. A mai fost diagnosticată cu coxartroză bilaterală şi osteoporoză. Organismul nu a mai răspuns la tratamentul medicamentos. Durerile inimaginabil de mari, lipsa odihnei şi probabil metastazele care au atins centrii vitali au dus înspre deznodământul care a avut loc Sâmbătă, 6 Iunie 2009, când sufletul ei s-a desprins de ceea ce vedem astăzi, aici, ca fiind rămăşiţa pământeasca a aceleia care a fost pentru o vreme draga noastră Nuţi.

Rămâne însă pentru noi o pildă de credinţă şi mângâiere rugăciunea ei rostită cu puţin înainte de a pleca Acasă : „Mulţumesc Doamne pentru ce mi-ai dat şi ce nu mi-ai dat. Te rog să mă iei Acasă.” Durerea despărţirii este puternică, dar ceea ce ne mângâie este nădejdea revederii în Împărăţia Tatălui nostru ceresc. Atunci vom întâlni o altă Nuţi, căreia Domnul Dumnezeu i-a şters orice lacrimă din ochi şi i-a spus: „Vino, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului Tău!”