Pastorală

Diluarea valorilor, relativizare, semne de-ndoială când este vorba de lucruri de maximă importanţă nu-şi au locul. Relaxarea nu trebuie să se instaleze în mintea nimănui atunci când este vorba de lucruri de viaţă şi de moarte...

O inimă care să bată lângă cei în necaz, ochi care să plângă pentru ei, să fie primeniţi şi ei în aceiaşi dragoste care şi pe noi ne-a adus aproape, o viaţă păstrată curată oricare ar fi preţul care s-ar cere plătit, bucuria lăuntrică de a înţelege că ce trăieşti acum este purtarea stindardului celui ce te-a chemat în slujbă, toate acestea, cine şi cum ar putea să le aştearnă pe statistici, în coloane de cifre?

Gândul de a începe anul cu săptămână de propovăduire a Evangheliei în adunări publice se naşte din convingerea că avem de făcut ceva pentru semenii noştri dragi, oameni de lângă noi, făcuţi de...

Am rămas restanţi din vară cu istoria unei tabere de neuitat pentru mulţi dintre vârstnicii bisericii noastre. Iată câteva instantanee surprinse de Mariana Fulop, chemată să slujească în acea tabără...

Acesta a fost răspunsul fraţilor la apelul făcut de pastorul bisericii în prima duminică din luna Septembrie, în plenul adunării, înainte de celebrarea mesei Domnului...

A nu lua în seamă motivele de mulţumire înseamnă a ne pierde raportarea la cel care ne-a binecuvântat cu intelect inegru, cu abilităţi de comunicare, cu putere de muncă,cu nădejde în viitor, cu virtuţi şi cu împliniri.

Dacă răscumpărarea noastră a fost deja rezolvată, sfinţirea este un proces dinamic şi creativ la care noi participăm, fructificând oportunităţile care se conturează. Prin aceasta convertim lucruri efemere în valori eterene şi îmbrăcăm trupul muritor cu nemurirea...

Actul botezului a fost precedat de suficient de multe lucruri dramatice. Soţia unuia dintre cei care s-au botezat şi-a luat copilul şi a plecat de acasă cu doar două sau trei zile înaintea botezului. Unii şi-au legalizat căsătoria la ofiţerul stării civile, alţii au avut de luptat cu vicii care îi stăpâneau înainte, de rezolvat relaţii frânte, sau câţiva dintre cei ce ar fi dorit să fie botezaţi au fost amânaţi, pentru-că nu a fost timp suficient pentru a-şi rezolva situaţiile...

Durerea despărţirii este puternică, dar ceea ce ne mângâie este nădejdea revederii în Împărăţia Tatălui nostru ceresc. Atunci vom întâlni o altă Nuţi, căreia Domnul Dumnezeu i-a şters orice lacrimă din ochi şi i-a spus: „Vino, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului Tău!”

Mai mult decât cuvintele alese, aşezate în vers pentru reverberarea vremilor trecute, decât floarea de colţ, strecurată surprinzător în lumina privirii sau decât restituirea timpului trecut, cheltuit în vegheri de frângere tainică;