Mai mult decât cuvintele alese, aşezate în vers pentru reverberarea vremilor trecute, decât floarea de colţ, strecurată surprinzător în lumina privirii sau decât restituirea timpului trecut, cheltuit în vegheri de frângere tainică;
Peste armoniile sonore sau tăcerile cu tâlc din clipele de alese reverii. Mai nobil chiar ca purtările tandre, sau decât zâmbetul inimii furişat în îmbrăţişarea caldă.
Mama se bucura de zbor înalt aşezat în simţiri cumpătate, de trai curat atunci cînd tumultul patimilor frînge zăgazul chibzuielii, de temerea alungată cu îndrăzneala slujirii în iubirea de fraţi. Mama se hrăneşte cu sfielile noastre alungate de aerul primăvăratec al naşterii din nou. Ea se scaldă în împlinirea ţelului atins cu trudă, trecut peste răvăşiri şi sfâşieri, cu îndrăzneala curată a credinţei în Dumnezeul cel Viu şi veşnic veghetor. Mama mereu trăieşte singura adevărată bucurie a tezaurului de avuţii aşezate în rosturi eterne!
Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii. (Proverbe 31:31)
Mircea Veja