Am rămas restanţi din vară cu istoria unei tabere de neuitat pentru mulţi dintre vârstnicii bisericii noastre. Iată câteva instantanee surprinse de Mariana Fulop, chemată să slujească în acea tabără:
Am fost împreună cu fraţii bătrâni în tabăra anuală, la Someşul Rece. Alături de familia Szitas Săndel şi Cristina şi surorile Tomina Susana şi Molnar Viorica am slujit cu bucurie timp de patru zile. Pregătirile, emoţiile şi bucuria reîntâlnirii cu ei au adus un plus de prospeţime în inima mea.
Da, am locuit împreună cu ei câteva zile, slujindu-i. Chiar dacă îi vedeam din perimetrul bucătăriei, aveam un sentiment cald şi liniştit în prezenţa lor. Aşa de calmi şi senini, cu zâmbete şi cuvinte de binecuvântare, cu mulţumiri la tot pasul la adresa lui Dumnezeu, erau pentru mine oaza de odihnă în dulcea ocrotire a Tatălui ceresc.
Au fost ca un balsam turnat de Domnul, peste fiinţa mea întreagă. Am fost binecuvântată cu pacea din părtăşia lor, din cântările şi închinarea lor. Sufletul meu s-a odihnit alături de ei, inima mea era bucuroasă şi binecuvântată de Domnul. Vedeam un grup de fraţi cu părul alb, privire blândă, plimbându-se, admirând creaţia lui Dumnezeu, detaşaţi de frământările acute ale vieţii. Aveau acea pace pe care o ai undeva deasupra evenimentelor zilnice, presante.
Am luat aminte la rugăciunile lor şi parcă i-am văzut plutind ca vulturii în înălţimi, departe de valurile zbuciumate, vânturile năpraznice, în acea linişte şi încredere pe care ţi-o dă credinţa în Cel care dă binecuvântarea şi Viaţa! Nici timpul nu avea aceeaşi dimensiune ca şi pentru noi, aveau acea răbdare şi înţelegere că totul este trecător, doar Domnul şi bucuria în El rămân!
Bucuria noastră a fost întregită prin faptul că Dumnezeu a trimis în mijlocul nostru o familie scumpă, Eugen şi Iovuţa Popa. Ei au adus o mărturie a credinţei lor, a alegerii voii lui Dumnezeu pentru viaţa lor. Dedicarea totală, puterea credinţei, a rugăciunii, a vieţii în Domnul, au întărit toată adunarea şi s-au adus laude şi slavă Domnului care uneşte, zideşte şi mângâie poporul Lui.
Prin Cina Domnului care a urmat, s-a mărturisit din nou puterea jertfitoare a Domnului Isus, dragostea Tatălui şi viaţa veşnică pe care am primit-o prin Har.
Aşa am trăit Psalmul 133 şi mărturisesc că: Iată ce plăcut şi dulce este... să locuieşti cu fraţii; să fii unsă cu untdelemnul binecuvântării Lui; să fii pe crestele muntelui Sion; să primeşti Viaţa pentru veşnicie!
Ne bucurăm de asemenea, că în mijlocul nostru şi-au găsit locul şi prieteni ai bisericii, Bob Ioan şi Emilian Victor. Sperăm că atmosfera taberei, apropierea de Scriptură şi discuţiile legate de problemele lor de zi cu zi să-i motiveze la a-şi lăsa „bătrâneţele“ în mâna Celui care ţine toate lucrurile în control, viaţa şi moartea...
(Mariana Fulop, Săndel Szitas)