“Sunt bărbat! Am ultimul cuvânt!” Astfel de afirmaţii trebuie să le privim circumspect. Vă aduc aminte că deşi eşti de sex masculitn, s-ar putea să nu fii bărbat! Când are un soţ ultimul cuvânt? Este soţul autoritate pentru soţia lui? Care este modul în care îşi exercită această autoritate?
Bărbatul are un rol conducător prin creaţie. Gen 2:8-24
Etapele creaţiei vorbesc despre rolul pe care soţul şi soţia îl au în această relaţie specială numită căsătorie. În capitolul 1 din Genesa se afirmă că Dumnezeu şi-a exprimat intenţia de a crea omul după chipul şi asemănara Sa şi că a realizat această intenţie, prin creaţia a două persoane: bărbatul şi femeia într-o relaţie personală specială unul cu celălalt. În al doilea capitol, ne sunt relatate etapele creaţiei omului. Mai întâi este creat bărbatul şi Dumnezeu îl plasează în grădina Edenului pentru două obiective: să o lucreze şi să o păzească. Omul începe munca lui în grădină cu observaţiile şi investigaţiile ştiinţifice, dând nume fiinţelor create. În această primă fază a creaţiei omului, Dumnezeu îi dă toate informaţiile şi instrucţiunile necesare. Bărbatul află gradul şi limitele libertăţii sale prin cuvintele: “poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”(16-17) Bărbatului i se spune că singurul mod în care îşi poate îndeplini mandatul primit de la Dumnezeu este dependenţa de El prin ascultare. Când Dumnezeu a precizat toate aceste lucruri, femeia nu era încă în fiinţă. Aceasta evidenţiază rolul conducător al bărbatului pe care îl are prin creaţie. El a fost întocmit să fie capul (autoritatea) soţiei lui. Pentru păzirea grădinii, în lupta spirituală care urma, Dumnezeu i-a dat un ajutor potrivit: femeia. Din dialogul pe care îl are femeia cu şarpele în capitolul 3, vedem că bărbatul în prima etapă îşi făcuse datoria faţă de ea: i-a transmis clar şi corect mesajul pe care îl primise înainte ca ea să existe, de la Creator!
Deşi autoritatea soţului este un dat, este nulă până în momentul câştigării ei!
Multor bărbaţi le-ar place ca soţia să fie înzestrată cu un sistem electronic în aşa fel încât să îi poţi programa reacţiile.
Soţia însă este o persoană umană de aceeaşi valoare cu soţul. Din acest motiv, autoritatea nu se poate rezuma la trasare de sarcini şi la directive date. Orice iniţiativă a unui bărbat se va întâlni cu raţiunea, sentimentul şi voinţa unei persoane egală din punct de vedere valoric cu el, de aceeaşi natură. Relaţiile între fiinţe de acelaşi rang trebuie să se regleze în mod armonios şi împlinitor pentru fiecare. Respectul reciproc şi concluziile comune vor zidi relaţia, nu impunerea unor păreri, chiar dacă acestea ar fi cele mai bune!
Modelul soţului pentru a-şi exercita autoritatea în familia sa, este Isus Cristos! El este autoritate în întreg universul. Prin El au fost făcute toate lucrurile. Toate fiinţează datorită puterii şi disponibilităţii Lui de a le menţine în fiinţă. Planetele îşi urmează traiectoriile pentru că El vrea acest lucru. Noi respirăm, şi moleculele stau împreună alcătuind trupurile noastre pentru că El a decis să fie aşa. Inima noastră bate în piept pentru că El spune să mai bată!
Cu toate acestea, când a venit între noi nu şi-a exercitat autoritatea, ci Şi-a câştigat-o! Fiind creaţi fiinţe libere, ne respectă libertatea. De aceea, de-a lungul vieţii Sale pe pământ Îl vedem chemând nişte oameni la Sine pe care îi face ucenici şi cărora nu le impune nimic, ci îi învaţă! În procesul relaţiei cu ei, El şi-a câştigat autoritatea faţă de ei. În nici una din relaţiile pe care le-a stabilit între noi, nu şi-a impus perspectiva. El a exercitat aupra oamenilor atâta autoritate cât l-au acordat ei! Sacrificiul suprem este un gest în care ne invită să ne supunem autorităţii pe care El o are! Deşi o are, El lasă la alegerea noastră dacă o respectăm sau nu. Cel mai măreţ aspect al modului în care se apropie Isus de noi, este că ne tratează ca pe fiinţe libere să alegem, cum am fost creaţi! Deşi suntem făcuţi din ţărână iar El este etern, nu precupeţeşte nici un sacrificiu pentru a stârni în noi dorinţa să-L ascultăm. Şi aceasta deoarece intenţia lui este să ne facă părtaşi firii (naturii) dumnezeieşti; să ne facă asemenea Lui! Dacă ţinem cont de aceste aspecte, porunca lui Pavel din Ef.5:25 “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” primeşte o dimensiune care ne copleşeşte. Dacă Isus a ajuns să fie autoritate peste Biserică prin sacrificiu de Sine, prin jertfă, atunci a avea autoritate ca bărbat, înseamnă să îţi câştigi această autoritate prin jerfire de sine şi prin slujire. Putem spune că un soţ îşi împlineşte rolul când prin slujirea soţiei sale câştigă autoritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu prin creaţie. Când relaţia se clădeşte în acest fel, răspunsul natural al soţiei faţă de un soţ care iubeşte până la jertfa de sine, este supunurea. Şi o astfel de relaţie este împlinitoare şi puternică, devenind o pavăză împotriva încercărilor vieţii, a atâtor factori destabilizatori într-o lume atât de ostilă.
Nu poţi fi autoritate dacă nu stai sub autoritate. În 1Cor.11:3, apostolul Pavel ne învaţă că există o strucură de autoritate în lumea creată de Dumnezeu: Dumnezeu este capul (autoritatea) lui Cristos, Cristos este capul (autoritatea) bărbatului iar bărbatul este capul (autoritatea) femeii. Ca bărbaţi ne place să cităm acest verset şi să ne afrimăm autoritatea faţă de soţie. Ceea ce este însă esenţial în acest verset este că bărbatul este sub Autoritate. Această Autoritate este din sânul Trinităţii: Isus este autoriatea bărbatului, aspect extrem de important, deoarece în orice structură de autoritate, lucrurile merg bine dacă există o înlănţuire coerentă şi pozitivă. În lumea seculară progresează ţările în care există structuri de autoritatea bine conturate care sunt respectate. Cu cât cetăţenii unei ţări au mai puţin respect faţă de legile ei, cu cât este mai puţin respectată autoritatea, cu atât progresul acelei ţări este mai lent şi relaţiile mai fragile, nesiguranţa evidentă.
Bărbatul credincios este privilegiat deoarece Şeful lui nu este capricios. Poruncile Lui sunt clare, inteligibile, datorită divinităţii Sale, şi sunt o expresie a caracterului Său fiind astfel bienvoitoare. El Însuşi este modelul nostru. Pentru a putea aduce viaţă în familia ta, trebuie să ai o legătură strânsă cu Isus. Bărbatul înţelept care îşi iubeşte soţia, caută să înţeleagă ce anume duce la armonie în familia lui. Care sunt valorile eterne pe care trebuie să le zidească în aceia pe care i-a lăsat Dumnezeu sub paza sa pentru un timp.
Când urmăreşti aceste lucruri, părtăşia cu Dumnezeu prin Cuvântul Său în vederea înţelegerii voii Lui, devine o prioritate. Bărbatul îşi căleşte bărbăţia la picioarele lui Isus, în plânsul rugăciunii, în declararea neputinţei sale în faţa marelui său Învăţător şi Model, în recunoaşterea limitelor pe care le are în faţa soţiei, bucrându-se că Domnul a pus-o lângă el tocmai pentru a-l ajuta în rezolvarea propriilor sale carenţe.
Testul autorităţii bărbatului este supunerea faţă de soţia lui!
Ef.5:28-29 spune “28Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuş. 29 Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul Lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;” În versetul acesta, ni se atrage atenţia că noi ne supunem cerinţelor trupurilor noastre. Dacă ne este foame mâncăm, dacă ne este sete, bem apă, dacă ne este frig, ne îmbrăcăm. Toate acestea sunt cerinţe ale trupului nostru cărora ne supunem ca să le împlinim. Dacă soţia este trupul tău, trebuie în acelaşi sens să te supui nevoilor ei reale. Dacă este descurajată, să o încurajezi. Dacă este deprimată, să o înseninezi. Dacă este tristă, să-i ridici spiritul. Tu te subordonezi de bună voie acestor nevoi ale ei! Acesta este sensul poruncii din versetul 21 din acelaşi capitol: “Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” Rezultatul abordării în felul acesta al relaţiei de familie din partea unui bărbat va duce la înflorirea şi dezvoltarea soţiei lui, la împlinire şi bucurie, la încredere în sine. Şi toate acestea vor face din ea o fiinţă deosebit de agreabilă, plină de viaţă. Cu siguranţă, orice bărbat este bucuros să fie în preajma unei asemenea soţii. Dar ea este aşa dacă determini tu, ca bărbat, în ea aceste calităţi, în urma revărsării iubirii tale! Efectele acestei iubiri vor fi reacţiile ei pline de gingăşie şi respect de care ai atâta nevoie. Aceasta înseamnă să te iubeşti pe tine însuţi când îţi iubeşti nevasta!
Declaraţia masculină de autoritate trebuie să aibă trei calificări: iubirea după modelul lui Cristos, menţinerea unei relaţii deschise cu El şi supunerea faţă de soţie în Cristos. În felul acesta, “ultimul cuvânt” al bărbatului este inspirat de Isus şi bine primit de soţie.
(Gigi Cosman)