Cel mai măreţ lucru pe care îl poate face fiinţa umană este să-L onoreze pe Dumnezeu. Majoritatea celor din biserica noastră sunt convinşi de acest adevăr. Cred însă că modul de a-L onora este perceput diferit de fiecare dintre noi. Ar fi tragic să intreprindem anumite acţiuni cu convingerea că L-am onorat pe Domnul, iar El este de fapt ofensat. Domeniile în care putem întâlni această situaţie sunt deosibit de diferite, de aceea voi da un singur exemplu, din sfera credinţei, a acelor acţiuni pe care le considerăm cele mai onorante pentru Dumnezeu:
Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N'am proorocit noi în Numele Tău? N'am scos noi draci în Numele Tău? Şi n'am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v'am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.” Matei 7:21-23
Proorocia, scoaterea dracilor, minunile, ar trebui să-L onoreze pe Dumnezeu! Puţini între noi pot spune că au ajuns la aceste performanţe. Dacă aceste lucruri pot fi ofensatoare pentru Dumnezeu, ce să zicem noi, gândind la aplcaţiile noastre mult mai sărăcăcioase şi fără mare strălucire?
Este ceva însă în acest citat care îmi dă speranţă: „voi toţi cari lucraţi fărădelege.” Dacă performaţele religioase ale acestor oameni nu ar fi fost contrazise de fărădelegea în care trăiau, Dumnezeu ar fi fost onorat! Deci problema esenţială a noastră, ca popor al lui Dumnezeu, ca biserică, este mai degrabă să fugim de tot ce se pare rău! Preocuparea noastră principală este să trăim o viaţă curată, nu să avem performanţe religioase. Un caracter ca al Domnului Isus Îl onorează pe Dumnezeu.
Declaraţia pe care o fac cu prilejul lansării site-ului bisericii noastre, este că strădania mea principală în lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu în Trupul Său, potrivit darului Duhului Sfânt, este să Îl onorez pe Dumnezeu depărtându-mă de fărădelege şi chemând pe toţi fraţii mei să privească acest scop ca primordial în viaţa lor şi a bisericii.
Nu aş fi deloc bucuros să acceadă la această pagină oameni care au de spus lucruri interesante şi atât! Nu aş dori să facem din această pagină de internet o culegere de folclor religios în care să încurajăm opinii. Bucuria mea ar fi să văd în tot ceea ce se postează strădania sinceră a oamenilor lui Dumnezeu de a contribui la această curăţire care implică separarea de fărădelege. Ar fi trist să prezentăm curente şi păreri, în loc să răspundem fiecare la chemarea la unitate a Fiului lui Dumnezeu:
Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M'ai trimes. Ioan 17:20-21
Fărădelegea este starea de păcat în care se complace omenirea. Pentru noi, păcatul este cancerul care roade sănătatea spirituală. Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui; de aceea, scopul nostru trebuie să fie subordonat acestei dorinţe a lui Dumnezeu: „...Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” 1Timotei 2:3b-4
Starea de păcat a omenirii a fost preocuparea principală a Lui Isus, cât a fost pe pământ. Realitatea păcatului L-a făcut să asude sânge în Grădina Gheţimani. De aceea nu ni se spune niciodată că a râs, pentru că nu a putut râde, fiind înconjurat de imensa tragedie a oamenilor care merg în iad. Doresc puternic să ţinem cont de lupta lui Isus, de preocuparea lui Isus, de hotărârea Lui de a-I fi plăcut Tatălui întotdeauna, nu doar uneori, şi să fim la fel. Cineva a spus odată, că dacă am vedea într-o clipă toată suferinţa din toate spitalele lumii, nu am mai zâmbi niciodată! Dar trăirea în păcat a oamenilor care ne înconjoară este mult mai tragică: finalul ei este iadul.
Ar fi trist să transformăm această problematică într-un prilej de distracţie pe internet. Îi invit pe toţi cei care vor să spună ceva pe această pagină web să reflecteze serios la această provocare, făcută de Acela care ne-a trimis cu mesajul dramatic al mântuirii până la marginile pământului. Veniţi să nu transferăm în derizoriu problematica acută a mântuirii lumii!
Domnul Isus ne spune:
„Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentrucă v-am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână; pentru ca orice veţi cere dela Tatăl în Numele Meu, să vă dea.” Ioan 15:15-16
Noi ştim ce face El; cunoaştem scopul pe care îl are cu noi. Suntem trimişi de El; de aceea scopul paginii noastre de internet trebuie să fie subordonat acestei trimiteri înregistrată în Evanghelia după Matei, 28:19-20 pe care aproape toţi o putem cita.
"Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei va fi cu voi." 2 Corinteni 13:11
(Gigi Cosman)