Direcţia autorităţii bărbatului ca soţ
Întrebarea la care se presupune că avem răspuns, de aceea nu o punem, dar care se dovedeşte a fi de multe ori fără răspunsul pe care îl aşteaptă Dumnezeu de la noi, este: “De ce m-am căsătorit? De ce vreau să mă căsătoresc?” De obicei răspunsul la această întrebare este legat de nevoia de relaţionare a omului: mă căsătoresc să nu fiu singur. Sau nevoia unui bărbat de a fi ajutat în domenii în care nu este atât de îndemânatic. „Este nevoie de o mână de femeie aici” – spun unii, înţelegând prin aceasta că nu face nimeni o mâncare, curăţenia lasă de dorit iar hainele sunt împrăştiate prin toată casa. Scopul căsătoriei pentru unii este împlinirea nevoilor fiziologice într-un cadru legal cu o extindere în domeniul material prin faptul că doi vor putea agonisi mai uşor cele necesare vieţii acesteia. Motivaţia altora pentru întemeierea unei familii este creşterea copiilor într-un cadru adecvat, care să le asigure protecţia şi dezvoltarea normală.
Care este scopul căsătoriei din perspectiva lui Dumnezeu? Care ar trebui să fie ţinta spre care să ne avântăm? Iată scopul pe care îl are Dumnezeu cu relaţia de familie: Dumnezeu cheamă un bărbat şi o femeie într-o relaţie de căsătorie, ca să se asiste şi să se sprijinească unul pe celălalt în procesul sfinţirii în vederea ajungerii în prezenţa lui Dumnezeu, având calitatea cerută de El (a fi asemenea chipului Fiului Său).
Scopul este cel care determină acţiunile, atitudinile, eforturile cuiva. Înţelegând scopul familiei în acest fel, o mulţime de activităţi vor fi eliminate. Ne vom concentra asupra elementelor care se subordonează scopului pe care îl avem.
În articolul trecut am dezbătut natura autorităţii soţului faţă de soţia sa. Bărbatul care stă sub autoritatea Domnului Isus şi învaţă de la El să slujească, va exercita asupra soţiei sale o influienţă care duce la împlinirea personalităţii ei. Necesitatea autorităţii soţului în relaţia de familie a fost gândită de Dumnezeu pentru împlinrea scopului pe care îl are El cu familia. Vorbind despre scop, vorbim implicit despre direcţia autorităţii.
“Bãrbaţilor, iubiţi-vã nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţeascã, dupã ce a curãţit-o prin botezul cu apã prin Cuvînt, ca să înfăţişeze înainte Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.” (Efeseni 5:25-27)
Ca soţ creştin eşti lucrătorul propriei mirese. Direcţia exercitării autorităţii faţă de soţia sa câştigată de bărbat prin slujire, este proiectată în acest fel dincolo de viaţa aceasta (dincolo de moarte). Un bărbat trebuie să aibă asupra soţiei sale o astfel de influienţă, încât la arătarea Domnului Isus, ea să aibă calitatea spirituală care să o facă să fie parte a Bisericii glorificate “fără pată şi fără sbârcitură” pe care Domnul Isus şi-o va prezenta Sieşi în acea zi măreaţă.
Cristos S-a dat pe Sine pentru Biserică în vederea unui scop măreţ: desăvârşirea acelora care compun această realitate spirituală pentru a fi cu El în eternitate. El nu a murit pentru ca cineva în urma întâlnirii cu El să rămână la fel. Sfinţirea este obligatorie în viaţa credincioşilor. El a făcut aceasta prin Cuvânt (Cuvântul revelat al lui Dumnezeu). Direcţia autorităţii lui Isus este să fim sfinţi şi fără prihană, fără pată sau sbârcitură sau ceva care să umbrească chipul Domnului Isus zidit în viaţa noastră. Ca soţ eşti chemat să întreţii procesul de creştere spirituală din viaţa soţiei tale pe care îl realizează Domnul Isus. Tu eşti instrumentul prin care El aduce la desăvârşire acea fiinţă feminină cu care mergi pe drum un timp atât de scurt.
Pentru a stabili conţinutul influienţei soţului în viaţa soţiei trebuie să privim la Modelul pe care Îl avem, care se prezintă pe Sine astfel: “Luaţi jugul Meu asupra voastrã, şi învãţaţi dela Mine, cãci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Matei 11:29). În acest text suntem confruntaţi cu atitudinea pe care trebuie să o avem în relaţia de familie.
Sfinţirea pe care o face El este prin Cuvânt. Cuvântul este voia expresă a lui Dumnezeu. Este conţinutul Bibliei în întregime. Viaţa care se derulează în domeniul sfinţirii este una care se clădeşte pe voia lui Dumnezeu exprimată de acest Cuvânt. Un bărbat înţelept este acela care zideşte în viaţa soţiei sale acest Cuvânt. Se călăuzeşte după el, îl trăieşte şi îl promovează în viaţa tuturor celor care locuiesc cu el, care sunt parte a familiei sale.
Nu se pune nicidecum problema să-ţi influienţezi soţia în vederea multiplicării chipului tău în ea! Tu eşti un simplu păcătos salvat. Cel care sfinţeşte este Domnul Însuşi. Strădania ta va trebui să fie în încurajarea soţiei tale de a se dezvolta conform darurilor pe care Domnul le-a pus în ea şi conform rolului pe care îl are de ajutor potrivit, astfel încât chipul Domnului Isus să se contureze în viaţa ei pe scheletul acestor realităţi specifice. Un ajutor trebuie îndrumat pentru a fi eficient în lucrarea pe care o face. De multe ori bărbaţii se poartă ca nişte duşmani ai propriului lor bine. Ei întreţin o stare de tensiune în familie prin pretenţii care nu sunt subordonate scopului trasat de Dumnezeu. În felul acesta, tot ceea ce pot realiza din partenera de viaţă este în cel mai bun caz o fiinţă resemnată şi dezolată care nu-şi poate exercita rolul binecuvântat de ajutor potrivit.
Dacă ar fi să lărgim înţelegerea conţinutului din viaţa soţiei de care trebuie să fie preocupat soţul, acesta va trebui să cuprindă fără echivoc dragostea, care după cum ne asigură apostolul Pavel în Epistola către Coloseni este “legătura desăvârşirii”. Cu alte cuvinte, este nevoie de dragoste în relaţia dintre soţ şi soţie deoarece ea este liantul perfecţiunii. Această exprimare a apostololui ne duce cu gândul la locul unde totul este desăvârşit. În prezenţa Lui dragostea este mediul în care fiinţele fericite că au fost create se bucură că datorită existenţei de care au parte pot contempla frumuseţea Creatorului. Deci soţul trebuie să zidească acest liant în viaţa sa şi a soţiei sale aici, în contextul existenţei terestre, pentru a fi echipaţi cu ceea ce nu poate lipsi pentru a continua să trăiască în prezenţa Aceluia care S-a definit ca fiind Dragoste.
Soţul creştin este unul care şi-a asumat responsabilitatea şi îşi înţelege rolul dat de Stăpânul Său şi îl exercită cu drag. El ştie să conducă fiind supus nevoilor reale ale soţiei sale şi îşi câştigă autoritatea prin dragoste şi dăruire de sine.
Ceva mai sus menţionam că soţul trebuie să fie un instrument de sfinţire în mâna Domnului Isus pentru desăvârşirea soţiei sale. Observaţia care urmează este încurajatoare pentru orice soţie, dar un dezastru pentru soţul care intră sub incidenţa ei. Dacă eşti un tiran în casă şi nu asculţi de Capul tău, care este Domnul Isus; dacă nu asculţi de Cuvânt şi nu te interesează perspectiva eternităţii şi nu vrei să te laşi modelat de El, vei fi un factor de stres, de descurajare şi de durere pentru soţia ta. Cu toate acestea, femeia care se încrede în Dumnezeu va parcurge drumul sfinţirii chiar într-o relaţie cu un astfel de soţ! Domnul Isus, în suveranitatea Sa va folosi chiar şi o astfel de situaţie pentru a-şi împlini scopul. Ai putea să zici: “Soţia mea ar trebui să fie recunoscătoare că datorită umilinţei la care o supun, Dumnezeu îi lucrează răbdarea şi caracterul!” S-ar putea să fie aşa, dar nu uita că Dumnezeu în suveranitatea Lui face ca tot efortul dracilor să fie subordonat scopurilor pe care le are El! Dracii nu vor fi niciodată fericiţi! Şi nici tu, dacă le urmezi pilda!
Dumnezeu ne-a creat bărbaţi ca să fim animaţi de demnitatea Fiului Său, care în măreţia Sa a luat înfăţişarea şi rolul robului, pentru a ne câştiga pentru Sine nu pentru că avea nevoie de aplauzele noastre, ci pentru bucuria noastră eternă. Aceeaşi râvnă trebuie să manifestăm şi noi fiecare, în relaţiile din familie, pentru a împlini porunca Sa: “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48). Domnul îşi va împlini planul Său măreţ în istorie şi eternitate cu sau fără tine. Dar cât de provocator este să ştii că eşti obiectul dragostei Lui, nu al mâniei! Oare nu este timpul să priveşti cu atenţie lăuntrul fiinţei tale şi să vezi cât din portretul lui Isus este zugrăvit deja în tine de Duhul Sfânt prin credinţă?
Fii bărbat, şi leapădă tot ce este rău şi nedemn, lumesc sau superficial, pentru ca gloria viitoare să-ţi lumineze drumul spre scopul măreţ pe care îl are Domnul cu tine.
(Gigi Cosman)