Care este „muzica bună”?
Este evident că nu putem să calificăm muzica bună sau rea decât în raport cu educaţia şi gusturile pe care le avem, dacă ne gândim la genul muzical. Eu am avut o experienţă care m-a speriat puţin. Ascultam o casetă din amuzament. Calitatea interpretării era sub orice critică, dar era distractivă… Ceea ce m-a speriat a fost că de la un moment dat a început să-mi placă! De atunci nu am mai ascultat-o!
Fratele Ţon a povestit în anumite situaţii despre un moment din viaţa dânsului, când venind dintr-un sat la facultate în Cluj, un coleg creştin l-a invitat la un concert de muzică clasică. S-a plictisit enorm! Dar mergând mereu şi explicându-i-se de ce este bună acea muzică a început să o îndrăgească. Cineva l-a învăţat limbajul. Acum spune că are momente în care se delectează cu muzica lui Bach, de exemplu.
Eu aş numi muzica bună, aceea care a însoţit anumite momente din viaţă care te-au marcat, intersecţii cu Dumnezeu care au produs o transformare în tine, care a rămas ca un far luminos într-un trecut zbuciumat sau duios.
Personal îmi aduc aminte cu bucurie de un moment din copilăria mea când în grupul fraţilor din casa noastră se cânta o cântare: „Mântuire ni s-a dat, fără nici o plată. Prin Isus crucificat, fără nici o plată. Curge un bogat izvor, veşnic, şi mântuitor; pentru orişicine vrea, însetat din el să bea, mântuire va afla, fără nici o plată” Era acolo o femeie, sora Victoria, care cânta cu toată fiinţa ei. Acel mediu cald al familiei, al iubirii dintre fraţi, al exprimării unei bucurii pentru binele pe care ni l-a făcut Domnul Isus, a rămas pentru totdeauna în inima mea. Ori de câte ori aud undeva această cântare, stârneşte amintirile plăcute trăite cu mulţi ani în urmă. Este o muzică bună!
Mama mea avea o voce foarte frumoasă şi am crescut auzind cântec în casă la noi. Când mama era bolnavă de cancer, ultima dată a cântat în adunare „Lauda mea fie, în crucea lui Isus, până când voi ajunge la Lumina de sus”. Glasul ei slăbit şi obosit m-a făcut să înalţ în faţa adunării o rugăciune şi să-i cer Domnului să-i dea o intrare glorioasă în Împărăţia Sa. Speranţa pe care o arăta prin această cântare, izvorâtă dintr-un trup care se sfârşea, era o invitaţie la luptă şi încredere, aducea o lumină de dincolo de mormânt, din lumea în care Isus crucificat este acum în glorie şi ne aşteaptă; locul unde mama a plecat între timp… Este o muzică bună! De fiecare dată când aud această cântare, imaginea şi sentimentele trăite atunci îmi revin în minte, însoţite de conştienţa că mama este la Lumina de sus, că va fi o întâlnire cu toţi cei credincioşi care au plecat…
În zilele grele care le-am trăit după moartea fiului nostru mai mare, Lucian, cântam cu soţia mea „Cum pot răsplăti eu, iubirea-ţi imensă, Când Tu ţi-ai dat viaţa pentru un păcătos?” Nu am înţeles imediat de ce cântam acea cântare, dar a fost evident că Dumnezeu lucra în noi atitudinea de mulţumire faţă de El, pentru sacrificiul Său pentru noi, în ciuda durerii imense pe care ne-a pricinuit-o, luându-l pe dragul nostru fiu! Este o muzică bună!
De curând, pastorul Marcel Cordoş mi-a povestit că tatăl său, în ziua când a murit a cântat cântarea: „O cât mă simt de fericit că am Mântuitor. Orfan, nici părăsit nu sunt, cu al meu Salvator.” Pentru fratele Marcel, aceasta este o muzică bună!
Un frate din Cehia ne-a povestit la o conferinţă despre experienţa unui membru din biserica lor. Îi fusese amputat un picior, iar când s-a trezit din narcoză, medicul i-a mărturisit că nu a avut niciodată un asemenea pacient! În timp ce era adormit, a cântat: „Ce mai prieten şi ce frate, în Isus noi am aflat.” O muzică bună! Un om care îşi va aminti pe patul morţii, că Isus este adevăratul prieten, care este cu tine şi în timpul operaţiei, dar şi în moarte, şi dincolo de ea!
În toate aceste situaţii, muzica este un factor de apropiere de Dumnezeu, aducând în memoria noastră evenimente care ne-au schimbat viaţa, care ne-au făcut mai buni. Dumnezeu a folosit cuvintele, melodia unor cântări, pentru a ne apropia mai mult de El. Speranţa întâlnirii cu Isus în glorie, siguranţa că nu eşti singur, sunt valori pe care muzica le-a cimentat puternic în viaţa noastră. Pentru alţii, chiar întoarcerea la Dumnezeu a fost marcată de anumite cântări şi melodii care vor rămâne ca un stâlp de aducere aminte toată viaţa, ca o resursă de a merge mai departe în lupta vieţii, în care trebuie să fim biruitori!
Pentru mulţi citatele cântărilor din acest articol sunt complet străine. O distanţă s-a creat între generaţii… Îmi aduc aminte de momentele când tânăr fiind, mergeam la Facultatea Politehnică pentru audiţii muzicale. Erau formaţii la modă în acel timp: Led Zeppelin, Deep Purple, Uriah Heep, Creedence, Pink Floyd, Bee Gees şi altele. Mergeam în sala de audiţie şi stăteam şezând pe bănci iar cu picioarele băteam în ritmul muzicii în bănci. Aveam sentimentul că suntem „mari”, pentru că ascultam o muzică pe care societatea comunistă nu o agrea. Era un act de curaj să faci asemenea seri de audiţie. Tot ce a rămas în inima mea de atunci este că eram un individ fără discernământ, fără opinie, împins de sentimente pe care nu le puteam defini… Nu am rămas cu nimic de care să mă mândresc; nu pot spune că în vreun fel sau altul acele momente mi-au împins viaţa înainte. Dar eram convins că ascultam cu adevărat muzica bună! Şi îmi ziceam, atunci când îmi făceau părinţii observaţie, că nu voi fi niciodată atât de tâmpit, încât să fac observaţii copiilor mei dacă vor asculta astfel de muzică!
De fapt, care este muzica bună? De ce este bună o anumită muzică? În decursul anilor, în inima mea s-au decantat lucrurile, pentru că între timp, Duhul Sfânt m-a născut din nou, Isus a venit în viaţa mea şi Dumnezeu m-a asigurat că este Tatăl meu. Şi în urma acestor minuni, muzica a devenit parte a formării mele pentru Împărăţia lui Dumnezeu. De la entuziasmul produs de ritmul care se adresa pornirilor instinctuale, am migrat spre o şcoală diferită, în care Dumnezeu guvernează şi îmi analizează reacţiile şi simţirile şi cu bunăvoinţă mă îndrumă spre Sine. Sunt semiafon, se pare, dar mă bucur de Dumnezeu când Îi cânt! Muzica nu este ceva care mă scoate în evidenţă în nici un fel, dar El se vede din ce în ce mai bine.
Gigi Cosman