Discutam în postările anterioare despre proiectul Bisericii Mănăştur la Beliş, şi anume ridicarea unui centru modern, pentru tabere, conferinţe. Spuneam atunci că suma iniţială destinată începerii construcţiei este de 100 000 Euro. Trăim vremuri de criză, în care o astfel de sumă ne pare imposibilă, dar asta nu înseamnă că lucrurile se opresc aici. Binecuvântările lui Dumnezeu nu se poticnesc în raţiuni financiare şi cu siguranţă rugăciunile noastre sunt ascultate. Probabil mai trebuie să aşteptăm o vreme până când ne vom putea bucura din plin de un astfel de loc. Lucrările merg înainte, iar paşii mărunţi pe care-i facem s-ar putea să se concretizeze în folosirea în limite mai restrânse a proprietăţii existente.
Astfel, invitaţia lui Mircea Veja de a da o mână de ajutor la Beliş, a avut ecou în câţiva dintre adolescenţii bisericii noastre. Unii am zice că sunt o generaţie comodă, care preferă să se joace pe computer sau să se fâţâie îmbrăcaţi în haine de firmă, dar surpriză! Câţiva băieţi finuţi, proaspăt bronzaţi, cu palmele bătucite de la meciurile de voley pe plaja de la Mamaia s-au avântat în marele proiect de construire a unui pod. Acesta va înlesni accesul maşinilor pe proprietate şi în special al camioanelor cu materiale de construcţie. Poate că vă imaginaţi lucruri mari şi probabil aşa au făcut şi ei amintindu-şi de măreţia podurilor lui Anghel Saligny peste care tocmai trecuseră cu două zile în urmă. Indiferent de ce-a fost în mintea lor, mânaţi de o puternică dorinţă de slujire, au decis să facă acest lucru.
Realitatea din teren era una dură pentru nişte băieţi de oraş: târnăcopul e mai greu decăt pare, lopata se ţine cu două mâini, iar ciocanul chiar doare dacă nimereşte alături. În plus, dacă nu plouă e caniculă şi te trec toate năduşelile, DAR astea sunt doar fleacuri. Sunt momente în care experienţa nu contează. Sunt momente care dezvoltă caractere, momente în care eşti dispus să înveţi să faci şi altceva... Oboseala trece, iar satisfacţia unui lucru încheiat de care se vor bucura poate generaţii de tineri de acum încolo îţi dă energie. Dumnezeu binecuvântează, iar efortul depus în lucrarea Sa nu este fără răsplată.
Iar cum în orice lucru mare care se face în ţara asta, autostrăzi, şosele, poduri... se începe cu aparatul de fotografiat sau camera de luat vederi, am decis să conservăm şi noi acest eveniment, pentru posteritate. Fetele din grupul nostru nu au putut sta indiferente. Deşi acolo era o treabă de bărbaţi, s-au hotărât să le facă o vizită surpriză. Bucuria a fost maximă, iar delicioasele prăjituri şi grătare pregătite de fete au compromis ziua de muncă. Nu ştiu cât de bucuros a fost Mircea, şeful acestei operaţiuni, dar judecând imaginile aş zice că a meritat!
Autostrăzi şi şosele nu avem, dar cu siguranţă avem un pod la Beliş de care aceşti tineri îşi vor aminti peste ani. Dumnezeu să le răsplătească efortul şi să le dea o tinereţe frumoasă şi lungă, iar biserica Lui să fie îmbogăţită prin ei. Mai multe poze puteţi găsi aici.
(Apolodor din Floreşti)