Întâlnirirle cu tinerii au reînceput. Joile seara au redevenit un loc de refugiu. Vă mai aduceţi aminte? Ne raportăm la aceste întâlniri ca la un loc de refugiu montan unde:
- Să ne “pansăm rănile” primite de-a lungul unei săptămâni petrecute pe traseu… găsim alinare şi încurajare în faptul că nu suntem singuri, ci parte dintr-o familie care veghează cu dragoste unii asupra altora.
- Să ne întremăm din punct de vedere spiritual. După ce ne-am „pansat” și avem cadrul propice vindecării mai avem nevoie și să „prindem puteri”. De aceea, în locul de refugiu căutăm să asimilăm învățătura biblică practică care să ne ofere „puterile” necesare reîntoarcerii pe traseu.
- Să pornim din nou la drum. Refugiile montane sunt ceva provizoriu... nu sunt casa noastră. Intrăm în ele pentru un timp, ca mai apoi să repornim la drum... ca să ne trăim credința în Domnul Isus Hristos, în mijlocul lumii, fiind o mărturie prin cuvânt și faptă.
Anul acesta sala de jos a devenit total neîncăpătoare. În jur de 250 de studenti se înghesuie înăuntru. Avem trei formaţii care conduc, pe rând, partea de închinare prin cântare. În ce priveşte învăţătura, vreme de 8 săptămâni la rând vom vorbi despre drepturile noastre în Hristos aşa cum rezultă ele din epistola lui Pavel căttre Romani. Hrană tare, pe alocuri greu de mestecat dar spre surprinderea noastră tinerii plătesc preţul.
În primul week-end din luna decembrie am pregătit o ieşire cu tinerii la Someşul Rece. Deja avem 140 înscrisi pe maxim 130 de locuri. Concluziile vă lăsăm să le trageţi dumneavoastră.
Semne bune anul are! Mulţumim pentru rugăcinile dumneavoastră. Li se văd efectele.
(Rei Abrudan)