Din nou am păşit pe meleaguri străine dar foarte frumoase şi primitoare. În părţile Tirolului austriac Dumnezeu şi-a dat drumul creativităţii şi măreţiei Sale punând laolaltă munţi, zăpezi, văi, râuri şi păduri care îţi taie răsuflarea. Nu am putut să nu ne gândim la cerul şi pământul nou pe care Dumnezeu le va pregăti pentu noi. Dacă acest pământ şi acest cer pot fi atât de impresionante şi copleşitoare cum oare vor fi cele noi unde răul nu va păta nimic?
49 de tineri am petrecut o săptămână de vis bucurându-ne de Domnul şi Mântuitorul nostru, şi unii de alţii. 49 de personae unite de dorinţa de a descoperi cărările cele vechi, calea cea bună, cu scopul de a umbla pe ea şi a găsi odihnă pentru sufletele noastre.
Motto-ul taberei a fost Ieremia 6: 16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“
Aşa că am stat în drumuri, ne-am uitat şi am întrebat…
Am făcut tot acest efort din pricina faptului că Cel Rău încearcă să ne zăpăcească la toate nivelele… distorsionând binele (gustarea plăcerilor în momente, moduri şi măsuri nepermise; înlocuirea adevărului cu imaginea, cu pragmatismul sau cu percepţia personală); abătându-ne atenţia (de la EL la noi înşine, de la EL la oameni, de la EL la frica de viitor, de la EL la fantomele trecutului, de la EL la obiecţiile raţionale la adresa credinţei), separând sacrul de profan (trăirea unei vieţi fragmentate, fiecare fragment având valori şi reguli diferite)
Aşa că, dimineţile am stat în drumuri, ne-am uitat şi am întrebat care sunt câteva adevăruri de viaţă ce pot fi desprinse din câteva pilde ale Domnului Isus, iar serile am căutat răspunsuri câteva întrebări grele ale credinţei creştine:
- Dacă există un Dumnezeu iubitor, de ce geme aceasta lume devastată de durere sub atâta suferinţă şi rău?
- Dacă Dumnezeu este iubitor, cum poate El să consimtă la uciderea copiilor nevinovaţi aşa cum relatează Vechiul Testament?
- Dacă lui Dumnezeu îi pasă de oamenii pe care i-a creat, cum poate să îi osândească pe atât de mulţi dintre ei la o veşnicie de chinuri în iad?
- Dacă Domnul Isus este Capul Bisericii de ce a fost atâta ipocrizie şi brutalitate în Biserică, de-a lungul veacurilor?
- Dacă Isus este singura cale spre cer, cum rămâne cu milioanele de oameni care nu au auzit niciodată de El?
- Dacă mai am anumite accese de îndoială, mai este posibil să fiu creştin?
Am găsit lecţii de viaţă şi răspunsuri rezonabile pe care le-am luat cu noi în umblarea pe calea cea bună. De fapt, am găsit odihnă pentru sufletele noastre. Mulţumim bisericii Mănăştur pentru toată susţinerea ce ne-o acordă. Aceasta nu se lasă fără roade.
(Rei Abrudan)